Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

L.S. / 11-Apr-2009

BISERICA „BATIŞTE”  „MĂNCIULESCU”

Adresa: Str. Batişte nr. 19-21 / Str. G.ral David Praporgescu nr.2

Hram: Sfânta Ana  şi Cuvioasa Paraschiva

 

Lăcaşul de astăzi a fost construit de Manciul Vătaful, de Ilinca soţia sa şi de alţi târgoveţi, în 1764 (data pisaniei).  Pisania aceasta nu aminteşte de prima biserică. Ea ar fi putut să existe pe alt amplasament alăturat celui de astăzi. O biserică exista în secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fapt amintit de documentele vremii în actele familiei Mănciulescu, urmaş târziu al lui Manciu Vătaful, unde se pomeneşte de biserica din mahalaua Batişte încă din 1730 şi de un popă Ioani "ot Batişte" (din teza de licenţă a d-rei Constaţa Mănciulescu: "O pagină din istoria Bucureştilor de altădată" 1929).

Biserica a fost reparată în 1812, apoi după incendiul ce a cuprins oraşul la 1847, în 1883, 1899, 1906, păstrând mereu forma lăcaşului din 1764. Modificări au fost aduse la refacerea faţadelor din 1860 şi 1883, când acestea au primit o înfăţişare neoclasică, i-au fost refăcute turlele şi a fost închis pridvorul cu zidărie.

În 1938 cu ocazia lucrărilor de restaurare s-au regăsit importante elemente arhitectonice originale, care fuseseră acoperite cu tencuieli şi adaosuri de zidărie. Cu această ocazie, amândouă turlele căzute, care erau din lemn, au fost rezidite, octogonale, pe baze pătrate originale, iar pridvorului i-au fost reconstituite arcadele.

 

În curtea bisericii se află un dud, arbore ocrotit, trecut de 100 de ani, fiind adus de la Căldăruşani şi plantat aici de către un călugăr, în anul 1853.

Numele bisericii Batişte are mai multe explicaţii. N. Iorga ne spune, dar fără dovezi, că ar putea fi o ctitorie a lui Baptiste Vevelli, important sfetnic al lui Radu Mihnea-Vodă. Altă părere, mai uşor de crezut, este că numele este legat de faptul că pe aceste locuri în trecut, exista un vad al pârâului Bucureştioara, unde se adăpau vitele, vad care se numea "bătelişte" sau "batişte".

 

Asemănându-se cu alte biserici de secol XVIII – Olari, Sf. Elefterie Vechi, Sf. Ştefan Călăraşi etc- este construită pe un plan treflat (24 x 8-11 m), cu pronaosul uşor supralărgit. Cele trei abside au la exterior o formă poligonală. Deasupra naosului este ridicată turla, pe arce şi pandantivi, terminată cu o cupolă semisferică. Între naos şi pronaos au existat stâlpi şi arcade despărţitoare care au fost suprimate, rămânând numai un arc dublou. Peste pronaosul acoperit cu o calotă sferică, se ridică turnul-clopotniţă, de dimensiuni similare cu cel de pe naos. La clopotniţă se ajunge pe o scara spirală, închisă într-un turnuleţ adosat faţadei de nord a pronaosului. Un pridvor deschis, frumos proporţionat, este constituit din trei arcade frontale în formă de acoladă, rezemate pe stâlpi masivi de zidărie aşezaţi pe postamentul ce continuă soclul clădirii.  Faţadele sunt împărţite de un brâu cu ornamente florale. Registrul inferior repetă arcaturile trilobate de la pridvor. Registrul superior, mai îngust, prezită o friză de medalioane cu icoane de sfinţi şi firide cu profile în retragere, de formă pătrată, pictate.

Pictura interioară originală a unui pictor necunoscut a fost acoperită cu alta în ulei la 1883, apoi mereu refăcută, a fost restaurată între 1966 şi 1999 de pictorii Viorel Grimalschi şi apoi de Gabriela Bilţiu.

 

L.S.

DavidC / 24-Jul-2008

" Numita astfel dupe numele mahalelei lui Constantin Baptiste Veleli. Are drept ctitor pe vataful Manciu si e zidita la 1764."

Ion Ionescu-Gion, "Istoria Bucurescilor"